Ce dacă se termină ziua
cu vorbe rostite pe jumătate?
Toate sunt în răzgândire și amintire; până la urmă, toate coboară,
în adâncul adâncului.

Îmi spui de la prima oră că ai cugetat deja
la hrana noastră de mâine, la destinul mic al copiilor.
Că ai tăiat mărunt zarzavatul zilelor, l-ai asezonat cu fructe oprite,
cu o picătură de lacrima cristi-
și asta ți se pare perfect,
perfect.

Vom încuia ușa de două ori. Ne vom întinde pe spate
sub ochiul fix al mașinăriei galactice.
Ne vom preface că plutim liniștiți între două ape,
ne vom îmbrățișa timid
ca doi adolescenți frumoși fugiți de la ora aia plictisitoare
de înțelepciune a
florii de gențiană.