Obosesc
tot compunând
bilețele de dragoste –
e ca și cum aș trimite
picături de ploaie
în geamul cuiva necunoscut
care tot doarme la nesfârșit
Mai bine să aștept iarna-
un joc al somnului și al întâmplării
de a ațipi cu cartea de vise a prietenului
sub cap
Marturisesc –
nu am citit-o
am scris pe ultima pagină
addenda addenda addenda
si m-am semnat mai jos
indescifrabil
cu o viață de împrumut
Mi-a fost – încă – mi mai este –
atât de rușine