E o nebunie – îmi spui – să te speli
noapte de noapte cu ceaţă/
să-ţi răcoreşti fruntea şi sufletul
cu dragostea nimănui/
e ca şi cum ţi-ai nega mâinile/
mângâielile tandre/ linia sorţii din palmă
şi multe alte minunate întâmplări
…………………………………………………
Fericit cel căruia în plină lumină
ca într-un lan de cicoare îi înfloresc rănile
pe care mai apoi le vinde drept rarisime
hemoragii misterioase
…………………………………………………
Plânge un copil la marginea drumului/
maşinile zburătoare îl privesc cu un ochi roşu/
celălalt ţintind stolul de sturzi zeflemitori/
boaba de strugure neagră-neagră
se sparge de asfaltul fierbinte – semn rău/

Va veni şi clipa să-ţi bat în fereastră
cu un deget cioplit din cea mai caldă marmură-
să-ţi amintesc că totuşi nebunia spălării cu ceaţă
e un lucru la care nu te mai poţi gândi
acum înaintea căderii primei ninsori
din istoria arinilor tineri