Această zi nu spune nimic despre dragoste,
nici despre viaţă, nici despre moarte
în ea nu se vorbeşte de mine,
nici de tine care eşti prea departe
Clipesc panicat: cuvântul meu vlăguit
deja săgetase ţintit
către ţara suflării de vânt –
era cam pe la sfârşitul programului-
lucrătorii se tot grăbeau din cerul adânc
în lină cădere către caldul, întunecatul pământ
Minune zic: să le pricep graiul,
să merg pe urmele lor cândva înstelate,
sunt toţi ai mei -mai de azi, mai de ieri,
mai din străvechime,
ca şi mine împovăraţi de grele păcate
Apleacă-ţi urechea: inima lor
bate ca aripa fluturelui în prăbuşire
pe frunza de arbor pururi în tremurare –
va fi foarte frig în miezul acesta de noapte
al vieţilor noastre
astăzi şi mâine în destrămare.