Vino
pe maidanul copilăriei
să construim
cel mai frumos bordei
din cutii de conserve
şi oase de pasăre –
poate
să şi zburăm puţin
între două respiraţii/
poate
să şi concepem câțiva prunci
arătoşi şi proşti
doar la sfârşit de săptămână/
iar mai târziu- spre bătrâneţe
să ne-ngropăm
la rădăcina brumărelelor
împărţind aceeaşi bucată
de pâine pământie-
……………………………………………..
Dar ţie prea îţi strălucesc ochii ăia galbeni
de fiară ignorată de vânător-
spune fetiţa strivind
sub călcâi fără milă
proaspătul muşuroi de furnici –
ningea pe maidanul etern/
imi aduc aminte perfect-
lumea se schimba la faţă
secundă cu secundă