Ploua chiar în inima neagră a oraşului
şi eu călcam cu cel mai negru pas/
şi nu găseam răspunsul ploii şi al gândului/
al vorbei tale dulci fără de glas

şi mă striveau maşini albastre/
pe când tu mă priveai alunecând
printre grătare de canal către niciundele
gândirii mele fără gând/

Cum plouă ah şi cum se-nchid ferestre
şi se deschid hublouri în lumea din abis/
iar noi ne scriem lungi şi reci misive
în limba care încă nu s-a scris…