Motto: La podul din Brăiliţa
mi-au furat hoţii căruţa…

Pietricele, flori mici, şerbeturi…

Forfotă mare pe toate reţelele lumii/
dimineţi care au uitat să surâdă/ amurguri cu trădări
definitive/ dezastre la care subscriu/ efluvii de zâmbete ieftine/
zarzavaturi – totul la preţ de dumping- ce dracu mai vrei?/
zici că e foamete dar de fapt ţi-e sete de o noapte
în care să te simţi curat şi singur/ să citeşti pagini drogate
din Kerouac/ să te uiţi adânc în bezna de dinaintea naşterii
mamei mamei mamei tale/ să cauţi disperat un tunel
prin care să ţâşneşti în plină lumină/
să te faci praf şi pulbere/
luat pe călcâiele ultimului soldat de la Termopile/
să strigi din răsputeri am învins/
să te-ntunericeşti apoi mai rău decât păcatele părinţilor/
SĂ SCRII UN VERS/ ULTIMUL/ să-l trimiţi doamnei blonde/
grăsuţei care te-a servit mereu cu şerbet roz/

doamnă/
nu te mai uita cu jind după bărbaţi tineri şi proşti/
împacă-te cu gândul ploios al apropierii toamnei/
îţi mai aduci aminte doamnă/ cărarea japoneză/ havuzul din jad
cu peştişorii de aur/ origamiile şi orgiile/ ochii tăi de topaz
spălăcit/ cum mi-ai dăruit o floare mică-mică
din care n-a răsărit o floare mare-mare/ din care au levitat
pe rând omida din fluture/ iedul din capră/ viermele din hoit şi
pruncul din mama lui/

otrăvuri doamnă/ poţiuni ordinare de-ale lui Socrate/
veninum lupinum, cucuta/ brânduşele de toamnă/ toate cele
adunate de pe reţelele lumii ăsteia urât mirositoare
unde se sparg geamuri duioase cu ţipete ecologiste/ daţi aer
brazilor şi poeţilor/ mai mult aer/
iar tu zâmbeşti altor doamne grăsuţe/
primeşti bezele/ promisiuni de gloria mundi/
continui să compui răvaşe de plăcintă/
mă întristezi ca veacul ce fără de simţire/ tocmai trecu/

adio/
nu mă poţi opri să-mi aduc aminte de inima
ce se îmbujorează numai la gândul că respiră
un aer doar al ei…