E posibil să-ți lași pe drum
ultimul prieten. Îi spui: nu e loc pentru amândoi
în pădurea verde. Nu încăpem amândoi
în inima aceleiași femei. Și nu uita: pe Strada Regală murim diferit.
Tu- ucis de mulțimea însetată de sânge tânăr. Eu- răsfoind o carte
cu ochi albi.
Murim diferit. Chiar dacă – la sfârșit-
ne căutăm disperați cele câteva urme comune de briză sărată,
ascunse bine sub pat. Alături de batista dăruită cândva
de Doamna Colonel la Punta Alegre,
alături de prea criminalul ei tango.

Și, surpriză! – pe undeva, aproape uitată,
o vedere în alb-negru,
trimisă din Vama,
cu taxă inversă.