câtă lume e dincolo de pleoapele mele pe care azi le închizi cu mâna? câte parcuri, câte femei cu umbreluțe și crinoline? mănuși albe și violete din piele de căprioară? gambete și revolvere și săbii cu mâner de argint? și chiar moartea mea programată la prima oră a unei dimineți cețoase de toamnă? Știi tu...
