Tu te întrebi de ce nu ninge iar/
când dorm furnicile sub muşchiul gros/
al verii ce trecu miraculos/
şi stelele din cer prin somn tresar/

de spaima iernii, de lumina grea/
cernută din secunde. Stai şi plângi/
lângă petala pleoapei mele stângi/
pe care dreapta, iată, n-o mai vrea/

Coboară iarna, clipa lunecând/
în gol. Ce fac furnicile când ninge?/
Prin pieţe, scuaruri, pasul ni se stinge/
şi felinarele se-aprind pe rând…