„Cine sunt eu cu eul ăsta atrofiat artritic artistic artizanal- cineva mă ignoră/ altcineva mă sugrumă cu îmbrăţişările cu buzele sale bătrâne veştede ca iarba de pe acoperişurile vechi câinii au adormit îmbătaţi cu alcooluri dulci în alcovuri târfele n-au linişte în bucătăria bunicii pâinea dospeşte ca o stea bătrână în bivuac prietenii mei dispăruţi...
