„Cine sunt eu cu eul ăsta atrofiat
artritic artistic artizanal-
cineva mă ignoră/ altcineva mă sugrumă
cu îmbrăţişările cu buzele sale bătrâne
veştede ca iarba de pe acoperişurile vechi
câinii au adormit îmbătaţi cu alcooluri dulci
în alcovuri târfele n-au linişte
în bucătăria bunicii pâinea dospeşte
ca o stea bătrână
în bivuac prietenii mei dispăruţi
mai dispar o dată pentru totdeauna
dar cineva mă trimite urgent la culcare
nani nani nani
pui al nimănui
şi peste măsură de
trist”.